Mănăstirea Cârța a fost în Evul Mediu un așezământ monahal cistercian din Țara Făgărașului, filie a Abației Igriș. Mănăstirea de la Cârța a fost înființată de monahi proveniți de la abația cisterciană din Igriș, la rândul lor originiari din regatul francez, de la abația - mamă Pontigny. Ordinul cistercian era un ordin exempt și depindea doar de papa de la Roma. Ulterior, regele Andrei al II -lea, vasal al Sfântului Scaun a prevăzut anumite privilegii pentru acest așezământ. Regele Matia Corvin a desființat mănăstirea la data de 27 februarie 1474, iar bunurile ei le-a transferat Bisericii Prepoziturii din Sibiu.